Cuvânt lăuntric

Blogul lui Gavriil STIHARUL pentru o lume mai bună şi mai frumoasă

Ghici cine-i domnul Conte sau invazia oralităţii familiare în articolele de presă

leave a comment »

Că după Revoluţie era imperios necesar o înnoire a discursului jurnalistic prin renunţarea la rigiditatea dusă la extrem a limbii de lemn, oficializată timp de patru decenii de totalitarism, este un lucru ce nu mai trebuie dovedit. Iconoclasmul masiv şi brutal la care am asistat în perioada zisă de tranziţie (mai corect: perioada posttotalitară) constând în spargerea clişeelor stereotipe şi renunţarea la tonului birocratic a avut drept urmare o largă diversificare stilistică, pozitivă până la un punct, dar, devenită supărătoare prin exces. Folosirea abuzivă a cuvintelor şi sintagmelor şocante (socotite de succes), a barbarismelor, în detrimentul unei exprimări simple şi precise, reprezintă tot atâtea dovezi de gratuităţi şi incompabilităţi, evidente la unele subiecte tratate. Suspectăm însă şi fenomenul necunoaşterii unor cuvinte şi expresii proprii din limbajul juridico-administativ şi ştiinţific, ceea ce a avut drept urmare crearea de improvizaţii ad hoc, prin apelarea la expresii şi cuvinte provenite din limbajul familiar sau chiar argotic, dacă ar fi să ţinem seama de numărul mare de argotisme ce au invadat spaţiul publicistic precum:
boschetar= persoană fără adăpost, care doarme prin parcuri; căpşunari=români plecaţi în Spania să culeagă căpşuni, valutist=persoană interlopă care face trafic de valută, spălarea banilor=găsirea unei justificări legale privind provenienţa lor, mitangiu = cel care pretinde şi primeşte mită, binom=cuplu de prieteni, flaşnetă=gură, adidaşi şi calculatoare =picioare şi căpăţâni de porc, OZN=carne de pasăre, abajur= fustă scurtă, iarbă= marijuana, drog vegetal, juvete=jucător al echipei oltene Universitatea Craiova, hârtie= bani, inox = votcă de proastă calitate, ieftin=mitocan, pamflet= fraier, papagal, ţucălar= persoana slugarnică, franzelar=profitor, şmenar = persoană care te înşeală la schimbarea ilegală a banilor, universitate=închisoare, cap = examen de capacitate, mozolodrom =alee intr-un parc etc.
Recent, în urma deciziei Guvernului de a reduce salariile bugerarilor cu un procent de 25 la sută şi-a făcut apariţia în peisajul pubicistic românesc sintagma: “Fluturaşul de salariu”? Aceasta sintagmă, ce are la baza o figura de stil, în speţă metafora, reluată obsedant de întreaga presă românescă poate insemna pentru cititorul avizat fie o inabilitate de a trata adecvat un subiect dramatic pentru întreaga societate românească, fie necunoaşterea termnelului tehnic, precis al acelui document, suplinită de ingeniozitatea unui jurnalist care a căutat să iasă din impas printr-o inovaţie jurnalistică spontană, ce a devenit ulterior clişeu datorită spiritului de imitaţie al celorlalte publicaţii.
Este evident că în locul acestei sintagme s-ar fi impus folosirea termenului adecvat, lucru ce ar fi dovedit o temeinică documentare, precum şi un refuz de a accepta necritic un artificiu menit sa escamoteze o lacună.
În definitiv, după cum am menţionat, articolele referitoare la diminuarea salariilor sunt texte care tratează un eveniment actual, grav, serios, vital, dramatic, iar “fluturaşul de salariu” îi aruncă mesajul în derizoriu (cf. „Fluturaş nu mai ai aripioare, /Domnul conte ţi le-a retezat…”). Ghici cine-i „domnul Conte” ?

Anunțuri

Written by Gavriil STIHARUL

Septembrie 17, 2010 la 2:05 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: