Cuvânt lăuntric

Blogul lui Gavriil STIHARUL pentru o lume mai bună şi mai frumoasă

Yoga si antiyoga…

leave a comment »

Samkhya – yoga

“Viaţa spirituală, cu toate ramificaţiile ei, a Indiei a crescut în devălmăşie, ca o floare de junglă, cu copaci sufocaţi de liane, cu flori uriaşe ale căror tulpini anevoie se mai recunosc în vegetaţia fără nume şi fără limite”, scria Lucian Blaga în anul 1942, în studiul său filozofic Religie şi spirit [1]. Aşijderea, am spune noi, şi în ceea ce priveşte cuvintele. Multitudinea de sensuri face imposibila o listă exhaustivă. Yoga, cuvânt prolix, înseamnă uniune, fuziune, unire, atelaj, harnaşament, metodă, vrajă, sârguinţă, legătură, conducere, meditaţie, contemplaţie, asceză, magie, medicament (în Ayurveda), constelaţie, conjunctură (în astrologie), afacere, truc, înşelătorie (în iluzionism) etc [2]. Cu sens spiritual, cuvântul este menţionat pentru prima dată în Upanişade (800-100 î.Hr.), texte sacre care, împreună cu Brahmana şi Arieraka [3], constituie un corpus de comentarii ale Vedelor şi în Purana, dar primele referiri despre tehnicile parayogice le găsim în Rig Veda. În realitate, practicile yoghine sunt cunoscute pe valea Indusului de mai bine de 4-5 000 de ani, dacă ar fi să ne luăm numai după statueta ce îl înfăţişează pe zeul Shiva în poziţie de meditaţie, statuetă descoperită de arheologi la Mohenjo Daro şi denumită Shiva Pashupati [4]. Constatăm o evoluţie a cuvântului de la sensul lui primar de magie şi asceză din perioada prevedică la cel de unire, fuziune şi contemplaţie, sensuri pe care le va căpăta mai târziu, în perioada upanişadica şi vedantică.
Yoga este în esenţă o practică (sādhanā) [5], ce se va grefa de-a lungul vremii pe diverse doctrine teoretice, aparţinând diferitelor religii şi sisteme, unele dintre ele chiar diametral opuse, altele eretice sau imorale (vama marga), căci yoga a avut totdeauna nevoie de un sistem mai mult sau mai puţin cristalizat, până la regăsirea identităţii de sine şi organizarea ei într-un sistem propriu (Yoga-darśana). În perioada vedică, va deveni o mistică pentru imnurile şi riturile sacrificiale, pentru ca preoţii brahmani să le poată executa desăvârşit.
Upanişadele, care considera realitatea iluzorie, vor prelua elemente din tehnicile mentale yoghine. Cu Upanişadele, vocabula yoga îşi accentuează sensul de unire sau fuziune, căci dezideratul acestei doctrine îl reprezintă unirea sinelui cu Brahman, aşa numita „salvare în Brahman”. Conectată cu gnoza dualistă Samkhya, ce a fost scrisă de miticul Kapila în veacul al VII-lea î. d. Hr., Yoga devine o entitate inseparabilă de aceasta. Unitatea Samkya-Yoga (Parinama-vada) va fi atât de puternic cimentată în epocă, încât în Bhagavad Gita se spune că: „Numai cei puţini la minte, nu şi înţelepţii, vorbesc despre Samkhya şi Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmează doar pe una obţine totodată fructul amândurora. Starea care se dobândeşte prin Samkhya se dobândeşte şi prin Yoga; cel care vede că Samkhya şi Yoga sunt una, acela vede” [6].  Mariajul dintre Samkhya şi Yoga a fost necesar deoarece, în perioada postvedică, Yoga îşi va căuta acum alte suporturi teoretice, mai consistente decât doctrinele Upanişadelor. Spre deosebire de Upanişade, care considera realitatea ca iluzie (maya), Samkhya vede lumea ca fiind reală. Literal, samkhya înseamnă număr, numărare, enumerare. Kapila va fi ales acest cuvânt deoarece scrierea sa începe prin a enumera calităţi (guna) şi realitaţi (tattva). Pentru Samkhya, ca pentru întreaga spiritualitate indiană, totul este suferinţă (o dogmă care a stat de altfel şi la originea budismului), cauza suferinţei este unirea dintre natura nemanifestată (prakriti) şi spirit (purusha). Fiind ateistă (nirishvara), Samkhya nu recunoaşte originea suferinţei ca un act de nesupunere a omului faţă de vointa lui Dumnezeu, aşa cum se prezintă în religiile avraamice, ci ca o unirea a spiritului cu natura. Plastic vorbind, cauza suferinţei universale constă în faptul că spiritul este încătuşat în temniţa materiei. Neştiinta (avidya) menţine această încătuşare. Numai cunoaşterii metafizice (act uman opus credinţei religioase) i se recunosc virtuţi eliberatoare . Gnoza va depăşi cu mult spaţiul subcontinentului indian, fiind exportată în diverse culturi asiatice, africane şi europene. O găsim prezentă în hinduism, budism, în religiile de mistere (misterele lui Isis, Adonis, Mithra etc), în iudaism, în creştinism, în bogomilism, în mistica unor grupuri creştine eretice, precum beguenele, albigenzii,  în rosacrucianism etc.  Evangheliile apocrife, precum Evanghelia Egiptenilor (naaseni), Evanghelia după Maria, Apocriful lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia după Iuda  sunt de asemenea tributare doctrinei Samkhya. Lista gnosticilor este foarte mare: Simon Magul (care este menţionat în Faptele Apostolilor, împreuna cu concubina lui, fostă prostituată Elena din Tyr, Menander al Antiohiei, Cerintus ( cca 100 d. Hr.), Marcion (100 – 160 d. Hr.), Carpocrates din Alexandria, Basilides din Alexandria (120- ? d. Hr.), Valentinus din Alexandria (?-160) etc. Împotriva gnosticilor, şi a gnosticismului în general, s-au ridicat unii părinţi ai Bisericii precum Iustin Martirul şi Filozoful (138-165), Irineu (182-188), Tertullian ( cca. 160 – cca. 220 d. Hr.)   Clement din Alexandria (c.150 – c. 215) Ipolit, papa al Romei (260,  Origen (cca 185–254),  Ciprian (cca 200-258) etc.
Literatura populară legendară, mitologiile unor popoare, printre care şi cea românească [7], au fost puternic influenţate de filozofia Samkhya.
Paradoxal, în epoca moderna, prin avântul teoriei sofiologice, gnosticismul a revenit în gândirea unor teologi şi filozofi creştin-ortodocşi, precum Nikolai Alexandrovici Berdiaev (1874-1948), Pavel Alexandrovici Florensky (1882 -1937), Vladimir Sergheievici Soloviov (1853 – 1900), Sergei Nikolaevici Bulgakov (1871-1944), Lucian Blaga (1895 – 1961) [8].

Patanjali şi  Yoga-darśana

Am arătat că, odată cu Upanişadele, yoga începe să-şi caute identitatea de sine. În secolul al II – lea d. Hr. Patañjali, un înţelept (rishi) legendar, totodată autorul unei gramatici sanscrite (Patanjala Mahabhashya), se declară sceptic în ceea ce priveşte eficienţa gnozei Samkhya şi, de aceea, o considera ca nefiind capabilă de a elibera spiritul din oceanul suferinţei. Propune o completare necesară. În deschiderea lucrării sale citim :
„Şi iată acum învăţătura yoga”. Deşi nu este explicit, se subînţelege ca face referire la Samkhya lui Kapila, dar el, Patañjali, va expune numai sistemul Yoga
De bună seamă că Patañjali nu a fost singurul care a înţeles să facă din practicile yoghine un sistem de sine stătător, o darśana, dar acum Yoga devine una  din cele şase sisteme ortodoxe ale filozofiei şi spriritualităţii Indiei.   Astfel, Yoga va fi integrată sistemelor filozofice ortodoxe (āstika), alături de Nyaya, Vaiseshika, Samkhya, Purva Mimamsa şi Uttara Mimamsa, numită şi Vedanta Darsana. Se consideră „ortodoxe” datorita faptului că recunosc autoritatea Vedelor. Din această cauză, Patañjali va rămâne pentru posteritate poate figura cea mai emblematică pentru Yoga, onorat pe bună dreptate cu atributul de „mare înţelept” (maharishi).

Yoga sūtra

Ne vom ocupa de celebra monografie Yoga sutra. Lucrarea cuprinde 196 de aforisme (sūtra), grupate în 4 capitole (pada). Traducerea cuvântului sūtra s-a făcut prin acela de aforism. Aforismul (din gr. aphorismos) este, după cum se ştie, o cugetare, judecată, care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr). Evident că lucrarea nu poate fi folosită nicidecum ca un manual pentru autodidacţi, ci, mai degrabă, ca sistematizator, repetitor, memorator, supravegherea guru-ului fiind obligatorie. În esenţă, celebra monografie reuşeşte o sinteză şi o sistematizare a practicilor yoga cunoscute până la el, unii autori o consideră drept o compilaţie, care să ofere adeptului un îndreptar sigur în căutările sale. Yoga sūtra nu trebuie privită ca un sistem ecclectic, ci ca pe o sinteză genială a religiilor şi practicilor religioase din acea vreme.
Cu Patañjali, yogăi i se conferă o nouă definiţie. Astfel, devine încetarea pribegiei mentalului. Traducerea propozitiei yoga citta vritti nirodhah a fost făcută de unii prin : yoga este suprimarea stărilor de conştiinţă [9]. De alţii prin controlul activităţii minţii. Literal, chitta înseamnă memorie, dar în Yoga sūtra capătă înţelesul de mental, minte, conştiinţă, posedând trei componente: mentalul inferior, bazat pe simţuri, (manas), mentalul superior sau intuitiv (buddhi) şi ego-ul ( ahantkara), iar citta vritti înseamnă „valuri mentale, vârtejuri mentale, gânduri, emoţii etc”. Nirodha (sansc ni=fără, rodha=extindere) este un concept preluat din budism, unde are sensul de „încetare” a dorinţelor.
Patañjali nu face decât să sublinieze în mod expres ideea că mintea reprezintă cea mai subtilă formă a naturii, ce, prin stările ei naturale, precum agitaţia permanentă, asemenea valurilor unui lac, ţine încătuşată întreaga noastră fiinţă. Eliberarea nu devine posibilă decât atunci când valurile mentale încetează, se opresc definitiv, iar Sinele rămâne în propria sa formă (svarupa). Altfel, după Patañjali, s-ar identifica cu „citta vritti”, aşadar cu „prakriti”. Pedant, marele înţelept trece la clasificarea stărilor de conştiintă, pe care le grupează în cinci categorii, bunăoară cunoaşterea corectă sau experienţa (pramana), cunoaşterea greşită (viparyaya), imaginaţia, iluzia (vikalpa), somnul (nidra), amintirea (smrtaya). Exista două căi de a stinge aceste stări. Prima ar fi practica (abhyasa), iar a doua detaşarea (vairagya). O importanată diferenta faţă de Samkhya o reprezinta teismul sistemului său. Faţă de liber-cugetatorul Kapila, Patañjali este profund religios, introducând rolul lui Dumnezeu (Ishvara) şi a graţiei divine. Unii sunt de părere că divinitatea protectoare nu este un Dumnezeu propriu zis ci un Spirit particular (Purusha vishesha), liber de cauza suferinţelor, de actiuni, de fructul acţiunilor, de rezidurile acţiunilor, un fel de guru astral care îl ajută pe aspirant în practica (sadhana) psiho-somatică, deşi e riscant de speculat pe aceasta temă. Acest Isvhara (literal: Domnul) este simbolizat de  Pranava, adică de monosilaba magică (mantra) AUM (OM) [10].
Pentru obţinerea eliberării finale (kaivalya, moksha etc.), aspirantul trebuie să parcurgă în ordine opt etape (aṣṭānga). Acestea sunt: înfrânările (yama), disciplinile psiho-somatice (niyama), poziţiile trupului (asana), controlul respiraţiei (pranayama), deconectarea mentaluului de la simţuri (pratyahara), concentrarea pe un singur punct (dharana), meditaţia (dhyana), contemplaţia (samādhi). Numărul înfrânărilor este opt: non-violenţa (ahimsa), marturisirea adevărului (satya), abţinerea de la furt (asteya), abstinenţa, continenţa sexuală, (brahmacharya), a nu fi avar (aparigraha). De asemenea, sunt cinci discipline: Curaţenia, purificarea (shaucha), seninătatea (santosha), austeritatea, asceza (tapas), studiul (svadhyaya), devoţiunea către Domnul (Ishvarapranidhana).
Prin aceste elemente, Patañjali a făcut o sinteză amplă. Bunăoară, non-violenţa o găsim prezentă în budism şi, mai ales, în jainism. Abstinenţa sexuala sau continenţa este condiţia „sine qua non” a oricărei asceze. Purificarea (shaucha) este reglementată în „Legile lui Manu” (Manusmṛti sau Mānavadharmaśāstra) etc.
De-a lungul vremii, s-au făcut multe comentarii la lucrare. Unele dintre ele foarte stufoase. Altele, oarecum mai accesibile [11].
Cu toata simplitatea ei, doctrina Yoga-darśana devine aproape imposibila de transpus în practică. Căci nu se poate lupta uşor împotriva tendinţelor naturale ale mentalului. Este poate singura formă de yoga care duce la eliberare, dar o yoga austeră ale carei efecte vor face din yoghin o fiinţă inumană, fără dorinţe şi aspiraţii, fără o viaţă psihică firească. Un psihism insuportabil din care unii yoghini vor căuta să iasă, să scape, să evadeze. Şi, de aici, căderea în cealaltă extremă, care este tantrismul.

Tantra si tantrismul

Literal, cuvântul „tantra” însemnă „război de ţesut, urzeală, ţesătura, textură”. În sens yoghin, înseamnă „text sacru”. Este o practică marginală care îşi caută legitimitate în texte sacre străvechi, în scripturi. Proclamat ca o forma de yoga, tantrismul este o cale diametral opusă celei aratate de Patañjali. Când Osho [12] spune că, spre deosebire de yoga care este o adâncă sinucidere, căci trebuie să ucizi sinele natural – trupul, instinctele, dorinţele, orice, tantrismul este calea care te îndeamnă să te accepti aşa cum eşti, nu face decât sa-i confirme caracterul antisamkhya, antiyoga şi vulgar. Pentru adepţi, tantrismul este de fapt filozofia „carpe diem” dusă la extrem, dar cu iluzionarea că, prin aceasta, te mântuieşti. În realitate, tantrismul este criza aspirantului ratat, căruia i se propune să compenseze prin exces ceea ce singur şi-a interzis pe parcursul sadhanei sale. Este, dacă îmi este ingaduită o comparatie, modus vivendi a unui medic, care în studentie fusese o speranţă şi model de conştiinciozitate, dar care ulterior a căzut în patima alcoolismului. Prin tantrism nu numai că nu se liniştesc valurile mentalului, ci dimpotrivă se agită şi se amplifică. Aspirantul nu va realiza accest fenomen, câta vreme, bunăoară, s-a programat să creadă că, atunci când face sex, nu încalcă interdicţia abţinerii de la raporturi sexuale (brahmacharaya), câci, chipurile, spere deosebire de neiniţiaţi, face sex „subtil”, abţinându-se de la eliminarea seminţei. Este conştient că, prin actul sexual, spiritul se încătuşează în natură, dar crede că el este o excepţie. Mai mult, afirmă că, prin practicile sale sexuale, poate trezi natura din microcosmos (kundalini), deşi noţiunea de „kundalini” nu este întâlnită în Samkhya şi Yoga clasică, ea provenind mitologia hindusă. Dacă lucrurile ar sta aşa, tantricii ar fi trebuit, prin soluţiile găsite, să fie mai geniali decât Patañjali sau chiar decât Ishavara.
Tantrismul prezintă două componente: „vama marga” şi „dakshina marga”, respectiv calea spre stânga şi spre dreapta. Nu am cunostinţă să existe o cale de mijloc (madiana marga). Vama marga reprezintă latura extremistă a tantrismului, ai cărei adepţi susţin că trezirea lui „kundalini” este posibilă prin actul sexual spiritualizat, practica ce reconstituie actul sexual prin care are loc unirea zeului Shiva (corespondentul lui purusha) cu zeiţa Shakti (corespondentul lui prakriti). Inconsistenţa este evidentă: dacă Samkhia vorbeşte de separarea celor doua principii pentru obţinerea eliberarii, tantrismul are ca deziderat fuziunea lor. Kundalini (literal: „puterea încolocită”, concept preluat din „Hatha Yoga” ar reprezenta energia feminina primordială (Adi Shakti), o energie negativă ce se află în stare latentă la baza coloanei vertebrale (Muladhara), simbolizată printr-o şerpoaică adormită, încolocită de tei ori şi jumătate. „Trezirea” ei ar corespunde cu începutul evoluţiei spirituale, evoluţie ce va culmina cu eliberarea. Aceasta va deveni posibilă doar după ridicarea lui kundalini şi străpungerea anumitor „blocaje energetice” (granathi, literar noduri, concept preluat din „Veda”, prin contracţii (mudra). Eliberarea se realizându-se în momentul unirii cu principiul pozitiv, simbolizat prin Shiva, unire ce are loc în centrul energetic (chakra) numit „orificiul lui Brahma” (brahmarandra. Astfel s-ar anularea bipolaritatea din microcosmosul uman. De bună seamă că toate acestea vor duce la un dezechilibru psiho-somatic numit de psihologi „sindromul kundalini”. În Occident,”sindromul kundalini” a devenit o problemă şi a intrat în atenţia psihiatrilor, iar unii dintre ei îl etichetează drept o psihoză. Este ceea ce şi Lucian Blaga avertizează:
„Exercitiile yoghine sunt producatoare de stări spihice şi spirituale excepţionale. Pentru psihologia medie a europeanului astfel de experienţe ar da efecte dezastruoase, mai ales când nu sunt supuse unui sever control. În adevăr, până să se ajungă la la aşa-zisa stare de uniune cu obiectul divin, tehnica yoghină provoacă stări ce reprezintă răsturnări psihice, care când nu sunt voluntar stăpânite, apar egale cu o disoluţie mentală” [13]. Observăm că prin modul de exprimare: „aşa-zisa stare de uniune”, filozoful român de la Lancrăm nu credea în unirea cu „obiectul divin” (Brahman, purusha, Shiva, Sinele etc.), dar era convins de pericolul disoluţiei mentale.
Tantrismul este, în viziunea noastră, calea ce propune să compeseze abţinerea indelungată de la zbenguiala firească a mentalului, să satisfacă până la suprasaturaţie dorinţele refulate, aşa cum o domnişoară de pension, cu o educaţie prea puritană, va sfârşi prin a deveni o damă de moravuri uşoare. Domolirea valurilor lacului obţinută efemer de unii în Raja-yoga şi starea de calm care se instalează vremelnic nu reprezintă nicidecum mântuirea, ci mai, degrabă, calmul dinaintea furtunii, un calm relativ, căci ulterior valurile vor căpata proporţii nebănuite în tantrism. Este ceea ce, de altfel, şi Patañjali avertizează.

Kama sūtra

Probabil, inspirat din Yoga sūtra, Vātsyāyana (aproximativ perioada Gupta, secolele IV-VI d. Hr.) scrie „Kama sūtra” [14] şi „Nyāya Sutra Bhāshya”. Literal, „kama” înseamnă „plăcere” [15] şi, aşa cum sugerează şi numele, este o scriere pornografică . Lucrarea are 1 250 de versete, distribuite în 36 de capitole. Deşi mulţi comentatori consideră că este greşit a considera „Kama sūtra” un text tantric, posibil din cauza vulgaritaţii lui, totuşi nu pot fi convingători atâta vreme cât asemănările indica contrariul. Bunăoara, sculpturile templului Mukteswar din Bhubaneswar, India, ar fi după unii tantrism, după alţii ilustrări vulgare ale „Kamei sūtra” . Vātsyāyana este totuşi de acord că omul are datoria să lucreze pentru mântuire, pentru eliberarea finală, dar numai la bătrâneţe, căci în tinereţe trebuie să-şi trăiască clipa. Ridicolul este evident! Câţi din cei pe care i-a cunoscut Vātsyāyana au apucat bătrâneţile? Tantricii sunt mai subtili. Consideră că activitatea sexuală este o cale de eliberare, singura cale de eliberare în vremurile moderne, căci Raja yoga a devenit, chipurile, inaccesibilă pentru mulţi, şi numai ei, tantricii, deţin metoda de a o face aptă pentru un astfel de scop. Un sofism care, din păcate, devine fertil în minţile multor naivi!

Yoga şi studiile ştiinţifice

Doctorul braşovean sas Johann Martin Honigberger (1795 – 1869) a fost un remarcabil medic și farmacist alopat, dar şi homeopat, precum şi un valoros orientalist, arheolog, numismat și botanist. Profesionist desăvârşit şi cunoscător al şaptespezece limbi, umanistul transilvănean efectuează numeroase călătorii în Orient, unde va avea privilegiul de a deveni medicul personal al multor capete încoronate. În anul 1839 ajunge la Lahore, unde fondează un spital pentru săraci. Revenit în Europa, îşi publică memoriile. Istoria îl reţine ca fiind primul om de ştiinţă care riscă să vorbească, în amintirile sale, despre îngroparea de viu a unui ascet din Lahore.
A trebuit însă să treacă un veac pentru ca oamenii de ştiinţă să facă cercetări sistematice privind stările de meditaţie ale yoghinilor. De abia în anul 1931 psihologul indian Kovoor Behanan, absolvent al universitatii din Yale, a întreprins primul studiu competent asupra unor subiecţi aflaţi în stare de meditaţie yoghină,
lucru nemaiauzit în lumea ştiinţifica la acea vreme. Cercetarile lui au fost conduse de Swami Kuvalayananda, cel care a fondat la Lonavla, India, în anul 1920, un centru de cercetare.
La noi în ţară, Acad. dr. Grigore Benetato (1905 -1972), profesor de fiziologie la Facultatea de medicină din Cluj”, începe încă din anii ’30 să studieze sistematic exerciţiile de yoga şi efectele sale asupra sistemului nervos şi longevităţii. Rezultatele sale au servit medicului Kotovskyin să continue cercetările şi să infiinţeze la Chişinau ( azi Republica Moldova) primul institut de geriatrie din lume. Dr. Benetato va scrie de altfel şi o entuziastă prefaţă la prima carte de yoga, ce a văzut lumina tiparului la noi în ţară, în anul 1940 [16].
Poate cea mai interesant studiu aparţine echipei BK Anand, GS Chhina, şi Singh Baldev [17]. Aceştia, la începutul anilor ’60, au studiat în condiţii de laborator câţiva yoghini ce s-au oferit voluntari pentru experiment (Shri Ramanand Yogi, Pandit Parkash Dev, Shri Rishi Ram, Shri N. S. Paintal, Shry Babu Ram Gupta etc) [18]. Ei constată că, în tipul stării de samadhi, yoghinii obţin o insensibilitate la stimulii externi, cum ar fi lumina, zgomorul etc. Electroencefalograma acestora arăta că undele alfa, care sunt undele specifice stării de relaxare, au suferit modificari vizibile, în sensul creşterii amplitudinii, concomitent cu scăderea frecvenţei, ceea ce indica o stare de relaxare foarte profundă.  Interesant este faptul că undele alfa nu au disparut după incetarea meditatiei sau în urma stimulării senzoriale, aşa cum se întâmplă la majoritatea oamenilor, arătând astfel că stimulii nu pot întrerupe starea de relaxare a acestor voluntari, oricât de puternici ar fi. Yoghinii au atins o starea asemănătoare ataraxiei, ce consta în incapacitatea scoarţei cerebrale de a răspunde prin reflexe la stimuli.
Concomitent s-a mai înregistrat o diminuare a metabolismului de bază, ceea ce însemnă o diminuare a combustiei interne, o reducere a proceselor oxidative. Acest lucru are drept corolar o creştere a duratei de viaţă a celulei, aşadar a vieţii globale a yoghinului.
Dimpotrivă, prin aberaţiile sexuale ale tantrismului sunt obţinute efecte diametral opuse: suprasensibilitate la stimuli, supraexcitaţii, creşterea metabolismului de bază, urmare a creşterii combustiei interne şi, nu în ultimul rând, scăderea duratei de viaţă a celulei, deci a vieţii, în general.

_________________________________________________

1. Lucian Blaga, Opere 10. Trilogia valorilor, Editie îngrijită de Dorli Blaga, Ed. Minerva, Buc. 1987
2. Cf. Ernest Egerton Wood, La pratique du yoga ancien et moderne, Payot :Yoga, înseamnă, în aritmetică adunare, în astronomie este un termen tehnic şi în religie are o semnificaţie specială;
3. V. Victor Kernbach, Dicţionarul de mitologie generală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
4. Pasupati, literal „Domnul animalelor”. V. Marshall, Sir John, „Mohenjo Daro and the Indus Civilization”, Indological Book House, 1973;
5. „Un dram de practică face mai mult decât tone de teorie”, Swami Shivananda apud André Van Lysebeth. V. André Van Lysebeth, J’apprends le Yoga, Flammarion, 1992;
6. Filosofia indiană în texte: Bhagavad-Gītā, Saṁkhya-Karika, Tarka-Saṁgraha, traducere din limba sanscrită, cu studii introductive, comentarii și note, Editura Științifică, București, 1971;
7. Dualismul folcloric ]n mitologia românească poarta numele de Fărtatul (Fârtatul) şi Nefărtatul (Nefârtatul). V. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1987;
8. Lucian Blaga îl numeşte „sofianic”. V. L. Blaga, Opere 9: Trilogia culturii, Spaţiul mioritic, Editie îngrijită de Dorli Blaga, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985;
9. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
10. După Sri Vinoba Bhave – 1895-1982), umanist hindus, eminent sanscritolog, desăvarşit yoghin şi remarcabil guru, directorul asezământului „Mahila Ashram” din Wardha, participant la campania „non-violenţei” (Satyagraha) a lui Mahatma Gandhi, vocabula sanscrită „Om” (ॐ) şi cuvântul latin „omnis”, cu derivatele „omnipotens,-ntis, omniparens,-ntis, omnigenus, omnio, omnivagus, provin de la aceeaşi rădacină indo-europeană, desemnând atotştiinţa, atotprezenţa şi atotputerea. Practic îl simbolizează pe pe Brahman, care este pentru hinduşi Transcendentul (ब्रह्मन्).
11. Un comentariu foarte bun îl face Vishnu-Devananda Swami în Meditation and Mantras, Om Lotus, 2003.
12. Bhagwan Shree Rajneesh Osho (1931-1990) guru, filozof şi scriitor hindus, autor al unor lucrări de yoga: „The Alpha and the Omega (about Patanjali’s Yoga Sutras”, tantrism: „The book of secrets”, „Tantra: The supreme understanding”, „The tantra vision”, filozofie: „The Supreme Doctrine”, „The Ultimate Alchemy” , „The new alchemy: to turn you on” etc.;
13. Lucian Blaga, Opere 10;
14. V. Wikoff, Johanina; Romaine, Deborah S., Kama Sutra, Editura „Cartea Veche”, Bucuresti, 2006;
15. În mitologia hindusă, Kama-deva este şi zeul iubirii, similar cu Eros al lui Hesiod sau cu Cupidon al lui Vergiliu şi al lui Ovidiu. Poeţi, precum Kalidasa, Rabindranath Tagore şi Mihai Eminescu îi dedică poezii. O poezia purtând acelasi titlu, va fi fiind cea din urma ce a fost publicată de Mihai Eminescu în timpul vieţii. Poezia va apărea în numărul din 1 iulie 1887 al revistei „Convorbiri literare”: „Cu durerile iubirii/ Voind sufletu-mi sã-l vindec,/ L-am chemat în somn pe Kama – /Kamadeva, zeul indic […]”. Lui Kamadeva i-a fost dedicată chiar şi o formă de yoga, numită Kamadeva Yoga;
11. Jatindra Chakraborty, „Educaţie fizică hindusă : Practicata de vechii hinduşi pentru sănatate, longevitate şi vieaţă intelectuală”, traducere din limba franceză, editura “RAM” Aninoasa, Gorj, 1940. Cf. Jatindra Chakraborty, „Culture physique hindoue pratiquée par les anciens Hindous pour santé, longévité et vie intellectuelle”, Paris, 1935;
17. V. Professor O. P. Jaggi, Yogic and Tantric Medicine, Atma Ram & Sons, Delhi, 1979;
18. De Deane H. Shapiro, Roger Walsh, Meditation: Classic and Contemporary Perspectives, New York 1984.

Anunțuri

Written by Gavriil STIHARUL

Noiembrie 20, 2010 la 4:30 pm

Publicat în Gavriil STIHARUL

Tagged with ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: