Cuvânt lăuntric

Blogul lui Gavriil STIHARUL pentru o lume mai bună şi mai frumoasă

Poemul femeii

with one comment

Şi de iubirea-i taină şi tăcere
care duce-n suflet neştiutul gând,
femeia-i vioara care-ngână în durere
freamătul din rodul tainic şi rotund.

O lacrimă deschisă spre departe
coboară-n noapte furtunile de spaimă,
dar pleoapa nopţii, trăgând oblon de moarte,
îi cere anii netrăiţi drept vamă.

Cine-a iubit-o într-un rest de-asfinţit,
călător pe drumul frunzelor de toamnă,
a simţit sărutul vieţii răzvrătit
spălând păcatele din nestinsa rană.

Anunțuri

Written by Gavriil STIHARUL

Ianuarie 1, 2014 la 12:27 pm

Publicat în Gavriil STIHARUL

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Femeia ca și iubirea, rod și suferință, apune „pe drumul pe drumul frunzelor de toamnă”.

    vizireanu fulvia

    August 16, 2014 at 4:56 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: