Cuvânt lăuntric

Blogul lui Gavriil STIHARUL pentru o lume mai bună şi mai frumoasă

POEM DESPRE NOI DOI, ÎNGERI, PĂSĂRI ȘI VISE DE CRISTAL

leave a comment »

de Gavriil Stiharul

Iată, iubito, cum respirai din toamne,
arterele purtau voluptăți violet,
în trup pulsau unde stârnind uragane,
când flux-al nopții curgea-n beții de balet.

Poate iar mă vei chema în plăceri neștiute,
poate iar te voi urma în gânduri vinovate,
mă vei primi în adâncul privirilor mute,
ca arșita s-o stingem în cămări neumblate.

Ce voluptate să ne-afundăm în așternuturi
scăldându-ne-n roua caldă-a trupurilor moi,
atât de sălbatic vom căuta noi ținuturi
ca nevindecați de depărtări să zburăm în noi.

Tu vei fi pasăre albastră vâslind la hotar,
eu mă voi visa rest de-aripă purtată de gând,
dar, intre noi, atâția nori, atâta cristal,
atâți îngeri stăvezii și risipă de vânt.

Anunțuri

Written by Gavriil STIHARUL

Ianuarie 18, 2016 la 3:31 pm

Publicat în Gavriil STIHARUL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: