Cuvânt lăuntric

Blogul lui Gavriil STIHARUL pentru o lume mai bună şi mai frumoasă

Archive for the ‘monahi’ Category

Terapia miraculoasă a unchiului Mihai

leave a comment »

Călugarul Neamţu! Unchiul Mihai, asa cum îi spunea toată lumea! Minunat om, Dumnezeu să-l odihnească! Un călugăr evlavios greco-catolic din satul Prilog din Ardeal, hărazit de bunul Dumnezeu să aibă puteri tămăduitoare şi să aline suferinţele oamenilor. Şi nu numai atât. Unii l-au numit: „Sfântul de la Prilog. Era şi înainte văzător cu duhul. Nu a prevazut sfinţia sa căderea năpraznica a lui Ceauşescu? „Ăsta nu va muri bine”, a spus odată la cineva. Şi câte alte lucruri minunate nu se povesteşte despre el. Dar ceaiurile lui de viaţă lungă? Pentru ele, omul venea de la capătul pământului. Si cu folos. Niciodata nu a primit bani de la bolnavi. Asa se face ca la trecerea lui la cele vesnice, pe data de 23 iunie 2000, mii de pelerini au venit din toata lumea să-l conducă pe ultimul drum. Oamenii pe care i-a vindecat cu ceaiuri, meditaţie si rugăciuni. Încă din timpul vieţii, oamenii au pus mana de la mana şi-au ridicat în gradina casei sale din Prilog o bisericuţă. A fost târnosită în anul 1997. Loc de pelerinaj si de reculegere. Mai ales pentru bolnavi.
I s-a dedicat si o pagina pe internet. Dar nicio pagina nu poate sa cuprindă toate minunile pe care le-a facut unchiul Mihai de-a lungul vietii. Numai constiinta oamenilor pe care i-a vindecat.

Rugăciunile unchiului Mihai

Pentru unchiul Mihai, rugăciunea era esenţială. Terapia fără rugăciune este nedesăvârşită. Rugăciunea este un dar divin, este cel mai bun tratament. Unchiul Mihai a fost greco-catolic. Aşadar, rugaciunile lui sunt cele obişnuite ale acestei Bisericii: Tatăl nostru, Slava, Bucura-te, Marie etc. Iubea in mod deosebit rugăciunea sfintei Caterina Labouré, gravata pe Medalia Miraculoasa: „O Marie, concepută fără de păcatul strămoşesc, roagă-te pentru noi care alergăm la tine” (concepţia Feciorei Maria fără de păcatul strămoşesc sau „Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria” este o dogma catolica care nu este rercunoscută de Ortodoxie, n.n). După cum se vede, aceste mici diferenţe interconfesionale nu au împiedicat harul tămăduitor a lui Dumnezeu sa lucreze spre folosul oamenilor prin neobositul călugăr.
El însuşi a compus numeroase şi frumoase rugăciuni. Unele în versuri. A compus şi rugăciuni pentru Rozariu. În lumea apuseană exista forme diferite de rozarii si de rugăciuni. Bunăoară, pe lângă Rozariul obişnuit, cu cele patru mistere ale lui, de bucurie, lumina, durere si slava, mai exista si „Rozariul Sfântului Anton”, folosit mai ales în Irlanda, unde se meditează asupra virtuţilor Sfântului Anton, „Rozariul Divinei Îndurări”, conceput de Sfânta Faustina. Mai putem aminti şi „Rozariul miraculos” sau „Şiragul de perle al Arhanghelui Mihail”, care este un rozariu special, realizat după viziunile particulare ale călugariţei Antónia d’Astónaco. Vedem, aşadar o mare libertate de creaţie personală, unde fiecare poate să-şi personalizeze Rozariul cu rugăciuni proprii. Nici numărul si configuraţia boabelor Rozariului su sunt fixe. Dacă boabele Rozariului obişnuit sunt grupate în câte cinci decade, bunăoară, în cazul „Rozariului Sfântului Anton”, sunt treisprezece grupe, fiecare grupă conţinând trei boabe, iar „Şiragul de perle al Arhanghelui Mihail” conţine nouă grupe.

Celebra listă a celor douăzeci şi patru de cuvinte oprite

Cei care l-au cunoscut îşi amintesc cum unchiul Mihai avea o listă celebra de cuvinte care nu trebuie pronunţate niciodată. Acestea cuvinte erau următoarele:
1) Sudalma 2) Blestemul 3) Dracul 4) Răul 5) De ce ai făcut? 6) Nu a trebuit să faci! 7) Nu ai făcut bine! 8 ) Nu ştiu 9) Nu pot 10) Nu reuşesc 11) Baiul 12) Greul 13) Necazul 14) Nu merg 15) Nu fac 16) Nu vreau 17) Nu vad 18) Nu aud 19) Nu găsesc 20) Nu înţeleg 21) Am uitat 22) Am pierdut 23) Am spart 24) Am stricat.
Monahul de la Prilog avea răbdare sa le explice fiecăruia. Sudalma era oprită în toate împrejurările. Era de fapt porunca dumnezeiască: „Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în desert”. Blestemul poate face mult rău. Sa-l înlocuim cu binecuvântarea. Îngerul Gavriil s-a adresat Fecioarei cu cuvintele: „Binecuvântata esti tu intre femei şi binecuvântat este rodul trupului tău”. Cuvântul „drac” cu toate sinonimele lui „demon”, „satana” nu trebuie pronunţat, căci pronunţarea lui este de fapt o invocare, iar cine il invoca va avea parte de el. În rugăciunea „Tatăl nostru” este înlocuit cu eufemismele „cel rău” sau „cel viclean”.În rugăciuni , prin faptul ca ne adresam lui Dumnezeu „şi ne izbăveşte de cel viclean” îi stăvilim influenţa malefica ce o are asupra noastră, ceea ce arata ca este cu totul altceva decât atunci când îi pronunţăm numele în afara rugăciunii. Aceeaşi remarca si pentru cuvântul „rău”. Mustrarea prin expresia „de ce ai făcut?” este de rău augur. Judecarea aproapelui pentru greşala făcuta nu este numai inutilă, dar sporeşte răul făcut prin greşala însăşi. De multe ori are urmări mai devastatoare decât greşala săvârşită. „De ce ai făcut” este o expresie neproductivă, care nu a îndreptat niciodată pe nimeni. Sa o înlocuim cu binefăcătoarele cuvinte: „ce se poate face acum?” La fel, expresiile „nu a trebuit să faci” si „nu ai făcut bine” să le înlocuim cu „de acum încolo nu trebuie sa mai faci” si ” poţi sa faci mult mai bine”. Nu numai învinuirea altora, dar şi autoînvinuirea este neproductivă. Dacă ai recunoscut ca ai greşit, te-ai pocăit, ai cerut iertare lui Dumnezeu şi acesta te-a iertat nu faci un păcat mai mare prin faptul ca nu ai încredere în mila şi Cuvântul Sau?
Cel care la spovedanie şi-a mărturisit sincer un păcat, o greşală, o vina, şi-a îndeplinit canonul de pocăinţa prescris de duhovnic şi i s-a dat dezlegare nu păcătuieşte prin păcatul neîncrederii atunci când continuă să tot repete obsesiv vina la următoarele spovedanii? De aceea duhovnicul opreşte pe credincios să repete marturisirea aceloraşi greşeli la următoarele ispovezi.
„Nu pot”, „Nu ştiu”, „Nu reuşesc” sunt cuvinte care nu au nicio justificare pentru cel ce cunoaste Evanghelia. „Nu pot” să fie înlocuit cu: “Pot totul în Hristos Care mă întăreşte “, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel la Filipeni 4, 13.
„Baiul”, „Greul”, „Necazul” trebuie sa fie scoase din vocabullar, caci zice psalmistul: „Când strigã cei fãrã prihanã, Domnul aude, si-i scapã din toate necazurile lor” (Psalmi 34,17) sau in Cartea lui Iov : „De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul” (Iov 5,19)… Aşa îşi amintesc oamenii că le spunea adesea.

Ingredientul miraculos

Cercetând cu de-amănuntul „ceaiurile de viaţă lungă” ale unchiului Mihai, vedem că sunt reteţe de ceaiuri obişnuite, la îndemâna oricui. În limba română, găsim sute de cărti de fitoterapie. Nu există ziar sau revistă care să nu tipărească formule. Unchiul Mihai a prescris si reţete de ceaiuri personale, dar nu a folosit plante medicinale noi. Atunci, de unde vine succesul smeritului călugăr?
Rugăciunile sale? Se pot găsi cu uşurinţă în cărţi de rugăciuni cumpărate de la biserică sau de la librării cu specific bisericesc. Unchiul Mihai a oferit si o serie de rugăciuni personale, diferite in forma, dar nu in fond. Atunci, de unde vine succesul smeritului călugăr?
Sfaturiel sale? În orice revistă de terapie alternativă. Oare nu ştim şi de la medicii alopaţi că trebuie sa fim calmi, optimişti, pozitivi? A dat şi sfaturi care au avut ca sursă experienţa sa, dar care urmează aceeaşi linie cu cele existente.
Atunci, de unde vine succesul smeritului călugăr?
Există un ingredient miraculos ce are proprietatea sa unifice şi să catalizeze totul: ceaiuri, rugăciuni, meditaţii, gânduri înalte. Acest ingredient unic este iubirea unchiului Mihai pentru semeni, o inima arzând şi consumându-se asemenea unei candele aprinse pentru fiecare destin. Este iubirea Sfântului Apostol Pavel pe care unchiul Mihai a trait-o în fiecare clipa la cea mai înaltă intensitate:
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţă, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.

Unchiul Mihai vindecă şi astăzi

Că smeritul călugăr de la Prilog vindecă şi astăzi, ne-o mărturisesc oamenii. Vindecările sale nu s-au oprit odată cu încetarea vieţii lui pământeşti. Reţetele sale de ceaiuri, rugăciunile şi meditaţiile continuă să-şi facă efectul la toţi aceia care au credinţă. Acest lucru dovedeşte încă o dată că, mai presus decât toate formulele sale de ceaiuri, există o formula unică, care este dragostea sa faţă de oameni, tot atât de arzătoare acolo, în cer, cum a fost şi pe pământ.

Bibliografie
1. Anton Horia Chetianu, Învăţături ale călugarului Mihai Neamţu, Editura Dacia, Cluj, 2001;
2. Sfânta Liturghie, Arhiepiscopia Romano-Catolică, Bucureşti 1981;
Legături externe
1. Învăţături ale călugarului Mihai Neamţu
2. Arhangheluil Mihail

Written by Gavriil STIHARUL

Februarie 28, 2010 at 3:29 pm

A trăit fiecare zi ca fiind ultima

leave a comment »

Părintele Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, sursa: Site-ul oficial al
asociaţiei misionare „Oastea Domnului” din cadrul Bisericii Orodoxe Române

„Iosif s-a îmbolnăvit nu numai de un reumatism general, ci şi de o boală destul de gravă ce se localizase la gât. A urmat un timp îndelungat de zăcere la pat, cu alergări pe la medici şi cu tratamente pe la staţiunea Bazna, dar nu părea a se uşura cu nimic starea bolnavului” avea să scrie Traian Dorz în monografia dedicată părintelui Iosif Trifa, „Istoria unei jertfe”.
„Boală destul de gravă ce se localizase la gât” de care vorbeşte Traian Dorz fusese o anghină cauzată de o infecţie cu streptococ beta-hemolitic grup A, o boală cumplita deoarece stă la originea altei boli şi mai cumplire : reumatismul poliarticular acut, boala care facea ravagii în trecut, mai ales în rândul copiilor şi al tinerilor. Reumatismul poliarticulr acut, numit şi febra reumatică, boala reumatismală Bouillaud-Sokolsky sau reumatism cardiac, duce, aşa după cum sugerează şi denumirea, la atingere cardiacă. Manifestările cardiace sunt cele care confera bolii nota de gravitate, justificând vechiul aforism potrivit căruia: „reumatismul linge articulatiile şi muşcă inima”. Pronosticul este sumbru. O anchetă efectuată pe un lot de 12 000 de bolnavi a arătat că, dacă boala începe în copilarie, 31 % dintre aceştia mor în primul an, 35% depăşesc adolescenţa, 18 % ating 35 de ani şi 5% 45 de ani. Dacă debutul are loc în adolescenţă, 55% ajung la 30 de ani, 21 % depăşesc 46 de ani. Copiii fac formele cele mai grave datorită afectării frecvente a cordului şi a recidivelor repetate. Cu fiecare recidivă, creste riscul prinderii inimii sau al agravării leziunilor preexistente. Parintele Trifa a făcut boala în perioada gimnaziului, aşadar în perioada copilăriei. Obişnuit, leziunea cardiacă apare în prima săptămână de boală. La necropsie este vizibila aproape întotdeauna, chiar în absenţa manifestărilor clinice. Primele semne clinice constau în asurzirea zgomotelor cardiace, apariţia suflurilor, tahicardie, zgomot de galop, suflu sistolic apical, tulburari de ritm si conducere. La scut timp se instalează insuficienţa cardiacă cu evoluţie ireversibilă.
Parintelui Trifa i s-a dat o cruce prea grea să o poarte pe Golgota vieţii sale relativ scurte. A purtat-o eroic, fără să cârtească. Era conştient că zilele îi sunt numarate şi traia fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu. O boala cumplită care face din om un invalid ce îşi târeşte zilele prin culoarele sanatoriilor şi spitalelor nu a putut să-l opreasca în gigantica lucrare. A lucrat la opera lui cu disperarea omului care vrea să lase ceva durabil în timp, ştiind că timpul îi este drămuit.
Doar după ce am cunoscut viaţa de un nobil tragism a Părintele Trifa, am înţeles ce înseamnă să trăieşti fiecare zi ca fiind ultima şi să laşi la o parte orice amânare, căci niciodată pe acest pământ nu vei dispune de timpul necesar.
Măreţ şi nobil i-a fost idealul şi tulburatoare i-a fost voinţa de a se lupta cu secundele, acel ideal şi acea voinţa, care, atât timp cât va fi lumea,vor distinge pe cei fericiţi de restul lumii.

Written by Gavriil STIHARUL

Ianuarie 6, 2010 at 10:45 am