Cuvânt lăuntric

Blogul lui Gavriil STIHARUL pentru o lume mai bună şi mai frumoasă

Archive for the ‘Poezii creştine’ Category

Tatăl nostru

with 2 comments

(stihuire pentru copii de Gavriil Stiharul)

Tatăl nostru care eşti
şi în ceruri veşniceşti,
numele Tău sfânt fie
acum şi-n veşnicie.
Vie-mpărăţia Ta,
facă-se voinţa Ta
aşa–n cer şi pe pământ.
precum numele Ţi-e sfânt.
Pâinea noastra spre a fi,
dă-ne-o nouă zi de zi.
De-am greşit, Tu, iartă-ne,
noi iertam pe-aproapele.
Ne fereşte, Dumnezeu,
de ispite şi cel rău.
Căci a Ta este puterea,
împărăţia şi vrerea,
lauda, slava, mereu,
căci doar Tu eşti Dumnezeu.
Amin.

Anunțuri

De ce eu sunt ortodox ?

leave a comment »

(Sursa: Mănăstirea Sfinţii Ierarhi, Maramureş)

De ce eu sunt ortodox ?
Fiindcă lumea e pe dos,
se rostogoleşte
necreştineşte.

Fiindcă pe prunc îl doare
şi el e întrebare
când mama mai plânge
că nu se ajunge.

Fiindcă veacul e întors,
fiindcă este dureros
când cel drept mai moare
fără lumânare.

Fiindcă dorul mă arde
când cel bun şi drept cade
şi este boală grea
că lumea e mai rea.

Fiindcă va fi un mâine,
şi va veni un bine,
fiindcă mai e Hristos
şi un drum ortodox.

Written by Gavriil STIHARUL

Iulie 25, 2009 at 10:02 am

Publicat în Poezii, Poezii creştine

Tagged with

Apocalipsa Sfântului Ioan tocmită pe stihuri

with one comment

CAP. 1

Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici.
În Patmos are cereasca arătare. El vede
pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în
mâna dreapta şapte stele.

1

Tatăl a descoperit cele ce vor să vină,
Fiul le-a trimis trimis prin înger de lumină
robului Său Ioan prin înger de lumină…

2

Dumnezeu le-a descoperit la vremea potrivită
lui Iisus Hristos în dragostea nemărginită
Fiului iubit al Său în dragostea nemărginită…

3

Fericit cel ce citeşte şi cel ce ascultă,
cuvintele proorociei căci vremea este scurtă,
cel ce le păstrează, căci vremea este scurtă.

4

Ioan, urare celor şapte Biserici creştine,
har vouă şi pace de la Cel ce vine,
de la Cel ce era şi de la Cel ce vine.

5

De la cele şapte duhuri nepământeşti,
har şi pace de la cele şapte duhuri cereşti,
dinaintea tronului, cele şapte duhuri cereşti…

6

Şi de la Cel dintâi născut în veci Iisus Hristos,
Domn al împăraţilor şi martor credincios,
Domnul nostru Iisus, martorul Cel credincios…

7

Domnul cel Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat,
prin scump sângele Său ne-a mântuit de păcat,
Care ne iubeşte şi ne-a mântuit de păcat…

8

Şi Care ne-a făcut pe noi împărăţie,
preoţi ai Domnului pentru veşnicie
şi de la Tatăl Său, Dumnezeu din veşnicie.

9

Iată, El vine pe nori cu slavă mare,
toate seminţile cu lacrimi amare,
Îl vor vedea şi-L vor jeli cu lacrimi amare.

10

El vine cu slavă şi putere, amin,
fie slava şi puterea pe veşnicie, amin,
slava şi puterea în vecii vecilor , amin.

11

Atunci cei ce L-au străpuns Îl vor vedea din plin,
căci El vine cu norii şi cu slavă, amin,
orice ochi Îl va vedea venind cu slavă, amin.

12

Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul,
iată, zice Domnul, tot ce este, Nemărginitul,
Cel ce era şi Cel ce vine, Nemărginitul.

13

Pentru Dumnezeiescul cuvânt şi pentru Hristos,
eu, Ioan, părtaş la suferinţă în Patmos,
pentru mărturia în Iisus eram în Patmos.

14

Fost-am în duh în zi de duminica sfântă,
un glas vui în urmă mea care înspăimântă,
un glas ca de trâmbiţă care înspăimântă.

15

Ce vezi acum scrie cu mâna ta în carte,
trimite celor şapte Biserici de departe,
la Efes, Smirna şi Tiatira de departe.

16

Trimite la Pergam, Sardes şi Filadelfia,
timite carte până la Laodiceea,
s-ajungă cuvântul până la Laodiceea.

17

Glasul ce vorbea să-L aflu, am căutat,
şapte sfeşnice de aur mi s-au arătat,
Cineva era în mijloc când mi s-au arătat.

18

Se asemănă cu Fiul Omului în toate,
înveşmântat era în haine luminate,
haine lungi pân’ la călcâie şi luminate.

19

Un brâu de aur strălucea în a Lui lumină,
încins pe sub piept şi cu slavă deplină,
strălucea în lumină şi cu slavă deplină…

20

Părul alb ca lâna şi al zăpezii covor,
ochii Lui ardeau ca focul cel mistuitor,
când mă priveau, ardeau ca focul cel mistuitor.

21

Avea picioarele ca arama înroşită,
glasul Lui ca vuiet de apă nesfârşită,
ce vuieşte în cascadă, apă nesfârşită.

22

Şapte stele sclipeau în mâna Domnului,
în mâna dreaptă şi-o sabie în gura Lui,
cu doua tăişuri strălucea în gura Lui.

23

Faţa Îi era ca soarele la amiază,
ce în toata puterea pământul luminează,
ca soarele cel aprins ce pământul luminează.

24

Am căzut precum un mort la picioarele Lui,
de înfricoşata măreţie a Domnului,
precum un mort fost-am de măreţia Domnului.

25

El mâna dreapta asupra mea şi-a coborât:
N-ai teamă! Cel dintâi şi Cel de pe urmă sunt,
Ce-s viu! Cel dintâi şi de pe urmă sunt.

26

Mort am fost şi am înviat pentru veşnicie:
N-ai teamă! Cheile morţii fost-au date Mie.
N-ai teamă! Cheile iadului fost-au date Mie.

27

Scrie acestea ce ai văzut pentru crezământ,
cele ce sunt şi vor veni în cer şi pe pământ,
după acestea vor veni în cer şi pe pământ.

28

Taina celor şapte stele vei cunoaşte, iată,
sunt îngerii mei slujitori, taină minunată,
ai celor şapte biserici, taină minunată.

29

Sfeşnicele de aur, ale mele Biserici,
cele şapte sfeşnice sunt Biserici pe veci,
sfeşnicele arătate sunt Biserici pe veci.

Written by Gavriil STIHARUL

Iulie 22, 2009 at 5:14 am

Sunt rodul Tău…

leave a comment »

Sunt rodul Tău de foc
rotund ca un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

Şi fă-mi acum loc
în staulul cu fân,
sunt rodul Tău de foc
şi mă nasc acum.

Aprinde o stea
în candeli creştine,
căci e noaptea mea
şi mă nasc din Tine.

Şi colindătorii
să vină la geamuri,
să vină păstorii,
să vină cu ramuri.

Magii să pornească
în noapte cu luna,
ziua să-nflorească
sub zodie bună.

6.Să uit nenorocul
şi o soartă rea,
a venit sorocul
să mă nasc sub stea.

Să nu mai descânt
ursită amară,
căci mă nasc arzând,
vin a două oară.

Sunt rodul Tău de foc
rotund că un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

Written by Gavriil STIHARUL

Iulie 22, 2009 at 5:13 am

Publicat în Poezii, Poezii creştine

Rugăciune pentru ocrotire

leave a comment »

(Înălţarea Sfintei Cruci, sursa: Sfânta Mănăstire „Dervent”)

Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinţei,
arma biruinţei,
vino azi pe cale
să-ţi dau închinare:
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele,
să culeg din ele,
să semăn cu vise,
ogoare întinse.
Şi vino, minune,
să-ţi spun rugăciune,
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nfloreşte
şi în mine creşte,
şi nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,
pom ce veşnic arde,
îmbrăcat în roade,
ce-n cuiburi cunună
cântările sună,
lemn ales de Domnul
să-mi biruie somnul,
mai vino înflorit
cu nopţi de mai sfinţit,
chip de iasomie,
floare de Marie.
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
către ceruri scară,
palmele-mi coboară
şi iarăşi se suie
prin cristice cuie.
La capăt de patimi
ceru-i chin şi lacrimi
şi plânge Fecioară
că uscată-i vara,
şi udă pământul,
şi lemnul preasfântul
îi soarbe durerea,
se-ntoarce puterea
şi care putere,
ca o mângâiere,
să fie cu tine
prin Domnul, creştine !
Amin.

„Sfăntă cruce la Mănăstirea Botiza, sursa:Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi a Satmarulu

Written by Gavriil STIHARUL

Iulie 5, 2009 at 2:55 pm

Publicat în Poezii creştine

Tagged with ,

Crezul meu pentru veşnicie

leave a comment »

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
şi mai cred în darul Său,
ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
şi în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri şi în dorul
din colinde nesfârşite.

Cred în duh de proorocie,
mângâiere pentru viaţă
şi într-o dulce veşnicie
cu Hristos loc de verdeaţă.

Cred în sfinţi şi în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

Cred în pâine şi în vin
şi-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
şi în spovedanie.

Cred în patima şi moartea
Dumnezeului durerii
şi-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.

Cred într-unul drumul drept
al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slava mare.

În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aştept morţii din mormânt
iarăşi să deschidă geana.

Written by Gavriil STIHARUL

Iulie 13, 2008 at 1:48 pm

Publicat în Poezii creştine

Viziune

leave a comment »

Te-ai aşezat la masă, predica ta vie
îmi vorbeşte acum de-o pronie cerească
şi sufletul trezit ca într-o liturghie
vorbeşte tainic pe limba românească.

2. Închipuire e, dar aievea văd,
sufletul mai sus mi se ridică,
pe heruvimi şi îngeri îi revăd
zările cereşti cum le despică.

3. Un înger sfânt peste România,
zarea vuieşte, aripile-i cresc,
peste Carpaţi coboară tăria,
cu har ninge pe plaiul românesc.

4. Văd un credincios şi blajin român,
ce crucea şi-o duce creştineşte
şi-un praznic sfânt în ziua de Crăciun
când tot românul se împărtăşeşte.

5. Văd un sihastru smerit ca un miel,
văd veşnicia, văd biruinţa,
văd pe Iisus Hristos chemând la el
pe cel ce nu şi-a lepădat credinţa.

Written by Gavriil STIHARUL

Iunie 10, 2008 at 9:04 am

Publicat în Poezii creştine