Socrate şi cele trei probe

O cunoştinţă i-a spus lui Socrate:
– Socrate, să-ţi spun ce-am auzit despre unul dintre discipolii tăi?
– Ai supus-o celor trei probe?
– Cum aşa? .
– Prima probă : Ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
– Nu ştiu, doar am auzit…
– Aşadar, doar ai auzit, deci nu ştii sigur dacă este adevărat sau nu.  Cu toate acestea vrei să-mi spui.
– A doua probă: Ceea ce vrei să-mi spui despre discipolul meu este un cuvânt de bine?
– Nu, nu pot spune ca e un cuvânt de bine, dimpotrivă…
– Deci, vrei să-mi spui ca nu e un cuvânt de bine, deşi nu ești nici sigur că este adevărat?
– A treia probă: Ceea ce vrei să-mi spui despre discipolul meu îmi este de folos?
– Nu chiar…
– Ei bine, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici de bine, nici măcar de folos, atunci de ce să-mi mai spui?
Şi astfel Socrate a refuzat să asculte mai departe.

Marele Socrate a trăit într-o vreme când încă se mai punea preţ pe Adevăr. A trăit într-o vreme când oamenii se ruşinau să vorbească de rău pe semenii lor. A trăit într-o vreme când oamenii voiau să audă lucruri de folos. Astăzi, ce a mai rămas din aceste nobile obiceiuri?

Marele Socrate a trăit într-o vreme când oamenii voiau sa facă lumea mai bună. Ce a mai rămas din această nobilă intenţie?
Să-i urmăm pe marii bărbaţi ai Antichităţii care ne-au lăsat pilde de înţelepciune! Fie să rostim un cuvânt adevărat, de bine şi de folos! Fie ca prin cuvântul nostru, lumea să devină mai bună!

Aforism:
Numai cei care vor să facă lumea mai bună primesc lauri. Criticii şi detractorii nu primesc nimic. Nici măcar atenţie.