Archive for the ‘Poezii’ Category
O noapte hibernală…
O noapte hibernală se aşterne-n cuvinte
şi clinchet de cristale loveşte în secundă,
gura lunii să nu soarbă lacrima ta fierbinte
când craterele albe sunt colţi ce stau la pândă.
Te vreau iar flacără mistuindu-se în ceară,
te vreau acum o frântă melodie dintr-un zvon
călătorind în timpanul frunzelor de vară,
te vreau în rumoarea cuvântului fără de somn.
Sau poate-n florile toamnei învinse de suspin,
în zbaterea tâmplei albe, în ochiul ostenit,
când noaptea stă să plece, când, prinsă de un ciulin,
să-ţi sfâşie mantaua cu un ţipăt ascuţit.
Ninge din pleoapele deschise albul zilei
şi lacrimile de noapte sunt o amintire;
ce bucurie nouă când mai întorc o filă
şi număr fulgii ce mă străbat fără oprire!
Înfruntă un val…
Înfruntă un val
fără a şti să-noate
floarea de cireş.