Archive for the ‘Gavriil STIHARUL’ Category
IARĂŞI MURIND …
Iarăşi murind … învăţ să mai iubesc
această teamă de negură din pleoape
în care mă afund şi zămislesc
iubirile pierdute în departe.
Nu se-ntrupează decât amintirea –
visuri romanţate uitate-n scrisori –,
în templul iubirii e acum golirea,
precum coaja cerului spartă de-ursitori.
Iată, vei ştii că te-aştept cu gândul sacru:
o minune e şi lacrima dă roadă,
şi în livadă e atât de lucru
cât pentru o viaţă patima să ardă.
FECIOARA DIN DEPĂRTĂRI
Ce tristă e fecioara şi câtă paloare!
Mă prind de coapsa ei de corn de lună
Cu ochii dilataţi în noian de zare,
ea este raza naşterii mele sub zodia bună.
Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru,
ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte!
Se zbate pentru doi pulsul unui astru
şi trage mugurii sânului spre-nainte.
Seduci în sus lumina pân-la lăcrimare.
te soarbe răsuflarea fântânilor curate –
a fost dragostea noastra o lungă îmbrăţişare
sau doar chinul iubirii de departe?
Sistemul mnemotehnic bazat pe alfabet
Sistemul mnemotehnic bazat pe alfabet
2
Codul mnemotehnic alfabetic A-Z EditCodul mnemotehnic alfabetic A-Z reprezintă un cod alfabetic de memorare bazat pe asocierea dintre itemii unei liste cu o listă de 29 de cuvinte-cheie derulate în ordine alfabetică. Pentru a se reţine cuvintele-cheie, acestea se asociază între ele, formându-se astfel un lanţ asociativ A-Z. Codul mnemotehnic alfabetic A-Z seamănă cu sistemul mnemotehnic „Dominic”, dar dispune de o plajă mai extinsă de funcţii, deoarece pe lângă conversia numerelor în litere şi apoi în cuvinte poate fi folosit pentru a memora liste de obiecte sau persoane.
Cuvintele cheie pot fi specializate, ordonându-se tematic, de pildă, pe regnul animal.
Cuvintele cheie mai pot fi ordonate pe baza asemănării cu literele alfabetului roman.
9. |
Z |
Colind
Cer de Lerui-ler spânzurând o stea
cu lacrimă de înger şi aripă de pleoapă,
Colind sărac purtat de cei desculţi prin nea,
sfinţit de-amintiri chemând la câte-o agapă.
În noi se-aud cântări din beciuri surde
ca-ntr-o fântână privind spre un mormânt
din care străjuit abis de unde
urc acum un gând şi-o treaptă spre cuvânt.
Durerea nopţii
Pe suspinul tău îmi pun buzele întoarse,
pe când noaptea-i vijelia, cuvântul e tăcerea,
iar tu, în zvâcnetul arterei răzvrătite,
vâsleşti cu ploaia care macină durerea.
Sunt însemnat să urc pe trupul tău fraged –
o lacrimă care curge în sus, spre infinit,
prin fiori de sâni să păşesc prin vreme
şi ce grele îmi sunt aripile cu pene de granit.
Dar fiorul e sărutul deschizând o zare,
când tu, dezbrăcată de straie nenuntite,
te-ntorci în trup din rai, care curgea prin îngeri,
eu, prin singurătate, în apocalipsa de de cuvinte.
Vis de fecioară
Ce aproape eşti în asta seara, fecioară,
că suflarea muşcă din gânduri nerostite –
fântâna umedă în rodnic pas de vară
aşteaptă dansul buzelor mele livide.
Să dezbraci iubirea de cuvânt,
s-o primeşti ca pe o ploaie fecundă,
ca pe un fior sau un interzis gând,
ca pe o frunză ce se zbate pe undă.
Să mă laşi liber să cad în abis,
să mă strecor în tine flămând,
în vis de fecioară şi-n ce-i nepermis –
să urle în suflet instinctul dansând.
Mă vei striga din fiecare disperare,
atât de şoptit încât eu voi tresări,
voi chema pe îngeri spre binecuvântare,
căci, asemenea nouă, şi ei ne vor fi.
Cât de mult, sufletul meu…
Trecem prin azi şi prin mâine,
cum am trece prin poem,
până dincolo de pâine,
întru toate e un semn.
Îmbătat de cerbi şi zare,
eu împovărez un vers,
risipesc în paşi uitare
într-un cerc de gol imens.
Nu e cine să mă plângă
de Craciun cu un colind,
numai Cerul nu m-alungă,
pasul beznei suferind.
Liniştea din ieslea nopţii
mai palpită în cuvânt,
stau la sfat viii cu morţii
şi se ceartă pe-un mormânt.
Din volumul Taina fecioarelor
PLECAREA DIN CUVÂNT
Cuibar de pleoape acoperind o lume
îşi tremură în beznă gene ostenite –
ce har mi-a dar şoptirea fără nume
să pot visa plecarea din cuvinte?
Nu pot rămâne petale de iubire
din toamnele tăcute în amfore de lut
decât golind dorinţa de rostire,
gustându-te în moartea din cuvânt.
Nu mi-a fost dată tăcerea oarbă,
căci ochii tăi vorbeau cu ne’nţelese şoapte.
O linişte apoi lăsată să ne soarbă
în steaua speranţă din răsărit de noapte.
- Vezi şi volumul Taina fecioarelor
- See also my book Taina fecioarelor
- Voir aussi mon livre Taina fecioarelor
Poemul iubirilor târzii
Frunze de cuvinte nearse de geruri
se zbat în priviri lipind gând de gând,
îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri
şi ochii stelelor mai reci ca nicicând.
De cum m-ar arde asfinţituri din care
vărsai atâta soare în toamne târzii,
ai oprit râsul, şi golul lui mă doare –
emoţie de seară, doar în cuvânt mai vii.
Clipele stau pe răsuflările noaste
ca pe valurile unui ocean ne’nceput –
cineva le cată-n adâncuri albastre,
dar oarbe plutesc spre ţărm neştiut.
- Vezi şi volumul Taina fecioarelor
- See also my book Taina fecioarelor
- Voir aussi mon livre Taina fecioarelor